Tema 3 la Interfeţe Evoluate ne-a cerut să scriem, folosind Javascript pentru scripting, un webbased thingie care sa faca highlight pe cuvinte / fraze dintr-o pagina web, încărcată dinamic (eventual folosind Ajax). Ceva foarte simplu, menit să ne familiarizeze, presupun, cu Javascript.
Eu fug de Javascript încă de la începuturile experimentărilor mele web-astice, pentru ca ce am văzut atunci arăta foarte foarte aiurea pentru mine. E drept, cred, ce se spune despre Javascript, că e un limbaj Ok de scripting, dar care e folosit în cel mai hidos mod. Acum ceva vreme era folosit pentru nenorociri de-alea de animaţii de prost gust, ceasuri ascii care fug după mouse şi alte nenorociri care nu au ce căuta într-o intefaţă bună.
Acum vedem însă tot mai puţine utilizări negative (cel puţin din punct de vedere vizual) a Javascript, şi tot mai multe exemple pozitive. Nu ştiu exact istoria, şi sunt sigur că o călătorie scurtă pe wikipedia vă poată lămuri mai bine ca mine, dar eu cred că Javascript a început să devină widely accepted ca un limbaj de scripting serios odată cu trecerea la Web2.0, care, printre alte calităţi, se defineşte prin interfeţe web mult mai responsive. Dezvoltarea Javascript-ului ca limbaj a permis Web2.0 să existe, şi, la fel, nevoia de creştere a calităţii interfeţelor a dus la dezvoltarea limbajului. Cele mai populare trăznăi ce le folosim azi, Gmail, Y!Mail, Noul Wordpress, dar şi vechiul, aproape tot ce e Google-ish, toate folosesc la greu Javascript.
De ce avem aşa super nevoie de Javascript? Well, înainte de web2.0 şi de toată nebunia cu superinterfeţele web, problema comunicării cât mai responsive cu clientul se putea rezolva în două moduri. Prima strategie era cea locală (client-side scripting): aveai un script care încărca totul în pagina curentă, în javascript, şi atunci puteai interacţiona cu utilizatorul (să validezi date, să îi dai nişte opţiuni diferite în funcţie de alegerile pe car ele face …) într-o manieră limitată la informaţiile care existau la încărcarea paginii. Şi cum să trimiţi toate posibilităţile înseamnă cantitate mare de date şi cantitate mare de date e un big no-no pentru interfeţe web, interacţiunea era limitată.
A doua strategie (server-side scripting) implica de cele mai multe ori reîncărcarea paginii şi procesarea opţiunilor cu server-ul. Necazul era că şi pe legăturile rapide (gen intraneturi) se observa reîncărcarea paginii, iar pe legăturile lente (sau no, normale) asta devenea o problemă serioasă.
Toate problemele astea au primit o soluţie unică, elegantă şi foarte foarte folosită azi de toate aplicaţiile web ce le folosim frecvent: AJAX. Asynchronous Javascript And XML. Deşi tehnologiile care fac AJAX posibil există de prin 95, W3C a propus un draft pentru chestia asta doar în 2006. Ideea e relativ simplă, AJAX se bazează pe un obiect Javascript (da, JavaScript e şi OO :P) care face o cerere HTTP către un server şi înregistrează un handler (o funcţie) care se apelează în momentul când cererea întoarce ceva sau dă un timeout. Răspunsul cererii se presupune a fi un XML, deşi din ce am încercat eu se poate folosi şi HTML ca răspuns, dar nu sunt sigur de alte tipuri de date.
Avantajul cel mare e că toată bucătăria se întâmplă în culise, utilizatorul are o experienţă fluentă, care seamănă cu experienţele cu interfeţe ne-web. Există şi limitări. Deşi, teoretic, se pot cere fişiere oricât de mari, având în vedere că totul se întâmplă peste un mediu care are performanţe variabile indiferent de locaţie, se preferă ca răspunsurile să fie minime. O limitare de securitate care am observat-o (nu ştiu exact când a fost introdusă) este că cererile XMLttpRequest (obiectul de care vă ziceam) nu pot fi făcute decât către serverul de la care a fost încărcată pagina care execută scriptul.
Desigur, problema asta se poate rezolva urgent cu un urlfopen pe partea se server, şi asta e mirific la AJAX, posibilitatea de a trece peste limitările iniţiale impuse de modelul Web prin pasarea lor către partea celalată (client <-> server).
Anyway, pentru cine este interesat, tema mea 3 la IE este aici. Si, ca sa o testati, puteti incerca sa folositi pagina asta şi asta 
Am devenit mult mai interesat după tema asta să investighez mai îndeaproape JavaScript şi, mai ales AJAX pentru yPHP (pentru început, un modul de formuri dinamice şi de verificare a formurilor pentru început :P). Vorbind de tehnologii, am înţeles că jQuery (ăla de aici, nu ăla care ţine de baze de date şi Java) e util. Are cineva vreo experienţă cu trăznaia asta? I will give it a try, and post here on the results
(Post-ul ăsta a apărut şi pe blogul meu personal)
